Inapoi in iarna

1. Synopsis

Țara se revoltă. Doi frați vitregi se reunesc după mai bine de zece ani. Ea cu o agendă revoluționară, el într-o paralizie societală care pare de nevindecat. Ambii caută să înțeleagă cine sunt. Înainte de toate însă, trebuie să înțeleagă de unde vin. ÎNAPOI ÎN IARNĂ este un spectacol care urmărește drumul căutării identitare a doi tineri care încearcă să se întoarcă la origini: în provincie, în satul în care au copilărit, în iernile româniei în tranziție. Pe fundalul unor proteste care par fără sfârșit - anti-corupție, LGBT, anti-LGBT - protagoniștii sunt martorii ascensiunii și căderii politice a tatălui lor, baronul local ajuns la putere, antihristul poporului revoltat.

Moștenirea răului patern, istoriile de familie, datoria civică, ruptura dintre generații, prăpastia dintre urban și rural, anii de tranziție, libertatea de a alege pe cine iubim sunt subiecte care redefinesc relația celor doi frați și care îi aduc mai aproape de ei înșiși.

Durată: 1h 30 min

Spectacolul este recomandat persoanelor peste 12 ani

În acest spectacol se fumează. Le cerem scuze spectatorilor nefumători.

2. Echipa

Regie & text - Andreea Cristina Borțun

Actori - Cosmina Stratan

- Alexandru Ion

Scenografie - Andreea Săndulescu

Light design - Marius Apopei

Visual art - Oana Barbonie

Sound design - Roxana Bain

Voice over - Alexandru Bogdan, Gabi Costin

3. Povestea proiectului

Povestea proiectului s-a dezvoltat plecând de la jurnalul ținut de bunicul autoarei în 1991, jurnal pe care aceasta l-a descoperit cincisprezece ani mai târziu. Legăturile cu satul copilăriei sale, anii de tranziție petrecuți în provincie, precum și relația cu sudul au jucat un rol important în definirea universului dramatic.

ÎNAPOI ÎN IARNĂ chestionează ideea de origine, relația părinți-copii și individualitatea sudului. Sudul este rememorat cu poveștile lui cu strigoi și blesteme, cu sărăcia și lipsa accesului la resurse, cu superstițiile sale.

În decursul lucrului la text povestea a împrumutat din realitățile sociale ale mișcărilor de stradă și a imaginat un univers în care relația disfuncțională dintre cei doi frați și tatăl lor își construiește dinamica pe fundalul revoltelor și nemulțumirilor generale care domină spațiul public.

4. Fragmente

Născut la 21 Ianuarie 1928, spune Mama pe o iarnă foarte grea, cu zăpadă și geruri mari. Paie pentru încălzit soba erau puține, mă învelea cu multe țoale și îmi sufla la față să mă încălzească. Dar când trebuie să trăiești la suferințe, Dumnezeu te ține și crești mare.

***

Drept recompensă, la izgonirea din casă tata a oprit toate țoalele de îmbrăcat și de pat, atât mamii, cât și mie. Mama, cu un singur schimb de vară, iar eu cu o scurtă, balton, făcut dintr-o manta de cazarmă.

***

În fine, acum a venit iarna lui 1946, după războiu ăla al doilea. Era frig. Eu și Mama ne culcam jos, așterneam o jumate de foaie de preș, iar cu jumătate se învelea Mama. Eu ma înveleam cu scurta pe care o apucasem de acasă. Peste noapte mă trezeam învelit cu foaia de preș și Mama mă strângea la piept ca atunci când eram mic. Acum, fiind noaptea așa de mare, trebuia să ne culcăm cum se însera și ne sculam când se făcea de ziuă.

***

Pentru că nu aveam lampă de luminat. Atunci, Unchiul Frăția și Tușa Anghelina au luat o lampă nr. 5, bineînțeles nouă și umplută cu gaz și cum eu și cu mama stăteam pe întuneric, au venit amândoi și ne-au împărțit-o, să-i fie lui Tudorică, pentru că așa îl chema pe băiatul lor care murise pe front.

* jurnal Marin Pălăduș, 1991